Subscribe
Login
0 Comentarii
Zilele astea am plătit impozitul local. Cu toate că stau la casă, am plătit impozitul, fără exagerare, cam cât o un bloc cu 4 etaje. Dar nu despre cît am plătit vreau să scriu. Ci despre subvenția la căldură.
Am zis că, dacă tot am plătit atât, măcar să îmi spun părerea de banii ăștia. O să încerc să explic de ce nu sunt de acord cu niciuna din părți iar, la final o să arăt care este singura soluție pe care o văd viabilă pe termen lung la tot acest circ bine regizat.
În primul rând trebuie văzut care sunt părțile în acest conflict.
Întotdeauna într-un conflict sunt doar două părți: “noi” și “ei”. Nu există niciodată o a treia parte.
Păi aici nu e chiar atât de simplu. Aici nu intră doar cei conectați la GoldTerm. În grupul nostru – pentru că aici mă identific și eu – intră toată populația Mangaliei și toți agenții economici plătitori de taxe. Pentru că din taxe s-a platit subventia la caldura. Aici intră inclusiv cazurile sociale. Dar, în discuția noastră cazurile sociale trebuie oricum protejate, așa că nu voi vorbi despre ele aici. În tot circul acesta s-a creat impresia de către “oportunitate” – am să explic mai jos cine este “oportunitatea”– că Mangalia este formată doar de cei conectați la GorldTerm. Asta pentru a câștiga pe termen scurt câțiva susținători.
“Noi” suntem cei care, fără voia lor, investim într-un management falimentar.
Aici e mult mai simplu: “ei” sunt cei care conduc și legiferează în Mangalia. “Ei” sunt cei care trebuie să vină cu soluții. “Ei” sunt “puterea” și “oportunitatea”:
Este soluția care nu rezolva problema anul acesta dar va evita orice dezbatere pe viitor si va crea acel confort privat.
Restul e doar cancan, vorbărie multă și ceartă. În niciun caz dezbatere.
Cam asta e părerea mea.